Cynthia Orszag – un nou autor Velvet Story

Timpul nu stă în loc și aduce cu el și vești bune. Autorilor care au semnat deja cu Velvet Story urmează să li se alăture un nou nume – o scriitoare tânără și talentată, ce impresionează prin abordarea profundă a unor adevăruri și realități și care testează psihicul. Numele ei este Cynthia Orszag, iar cartea ei, care este în curs de publicare la editura noastră, va sensibiliza cititorul, aducând în atenție un subiect cu o mare încărcătură emoțională.

Cine este Cynthia Orszag și cum a început să scrie?

Cred că răspunsul va fi unul clasic. Am douăzeci și cinci de ani, am terminat facultatea de Psihologie, am făcut un masterat în Psihologie Clinică și vreau să continui pe partea de psihoterapie. Am început să scriu la șaisprezece ani și am încercat, într-o primă fază, genul fantasy. Când îmi amintesc de vremurile acelea mi se pare de-a dreptul ciudat, deoarece nu am mai avut de atunci nicio tangență cu acest gen.  A fost așa,  o perioadă de șase-șapte luni în care scriam zilnic la povestea mea fantasy, iar apoi, după ce am finalizat-o, mi-am îndreptat atenția spre alte genuri: dramă, thriller, chiar și romance.

Ești la cartea de debut. Cum te simți?

Sunt fericită, simt că în sfârșit am făcut pasul cel mare – spre publicare – și sunt foarte curioasă ce înseamnă lumea aceasta a autorilor. Cred că cel mai important de menționat aici este că m-am pregătit pentru orice. Și pentru laude, și pentru critici și, mai ales, pentru faptul că nu toată lumea va percepe mesajul la fel și că poate unii nici nu vor sesiza vreun mesaj. Cred că asta-i frumusețea de fapt – incertitudinea care vine la pachet cu publicarea. Mi-ar plăcea ca cititorii să  empatizeze și să rezoneze cu ce am vrut eu să spun, dar asta e opțiunea fiecăruia. Cititorii nu au vreo obligație față de mine, față de cartea mea sau față de personajele mele.  Totuși, sper ca balanța să fie înclinată în favoarea mea.

Spune-ne mai multe despre modul tău de scriere. Ce te inspiră?

Mă inspiră realitatea și părțile ei mai puțin frumoase. O mare parte din ideile pe care le-am avut de-a lungul ultimilor ani s-au închegat în timp ce mă plimbam prin cartierele de la marginea orașelor mari sau chiar în zonele rău famate din interiorul acestor orașe. Există conceptul de „Stat în stat” și cred că există conceptul  „Lume în lume”. Mă refer aici la acei oameni care trăiesc printre noi, dar pe lângă care trecem, ne uităm la ei și nu-i vedem. Fie credem că ei nu contează, fie nu vrem să ne încărcăm cu problemele altora sau poate chiar ne e frică. Este o lume diferită, deoarece nu știm mai nimic despre cum trăiesc acești oameni, cum rezistă. Îi spuneam la un moment dat unei prietene că aș vrea să mă plimb prin Ferentari. Nici nu știu dacă am glumit sau nu. Mi se pare fascinant cum izolăm aceste comunități, în loc să le integrăm. Și apoi ne mai și mirăm că unele cartiere bubuie de infracționalitate. Asta mă inspiră. Marginalizații.

Cititorii vor afla că în cartea ta abordezi un subiect delicat și alarmant, printre altele care impresionează. Ce te-a determinat să mergi pe această idee și câtă realitate se împletește în acțiunea cărții?

Așteptam trenul spre casă și la marginea peronului era un băiat înalt și slab, cu gluga pe cap. Am văzut că e ceva în neregulă cu el, stătea pe vine și, din când în când, corpul îi era zguduit de spasme. Era drogat, mi-am dat seama ulterior, când s-a ridicat și  i-am văzut fața.  Am mers cu același tren până la Arad. Mi-a părut foarte rău de el, dar am uitat rapid de eveniment. Apoi, însă, l-am revăzut de două ori. Ultima dată a fost când am ridicat ochii din telefon. Eram în mașină și preț de câteva secunde ne-am intersectat privirile. Era într-un grup cu alți tineri. Atunci am observat că e rrom. Era ceva interesant la el, deși nici acum nu-mi dau seama ce – un farmec al lui.  În orice caz, am simțit că trebuia să scriu o carte, deoarece nu aveam ce altceva să fac pentru el. Am vrut să ofer un sens întâmplării și poate însăși existenței lui – deși aici sună cam egoist. Fiecare viața are un sens, prin simplul fapt că ea curge.

Ce impact aștepți să aibă cartea ta? Cu ce sentiment vrei să rămână oamenii când dau ultima pagină?

Vreau să ofer cititorilor o nouă perspectivă. Nu dețin adevărul, tot ce am este o opinie; o opinie și o perspectivă. Rămâne la latitudinea cititorului dacă este de acord cu viziunea mea, dacă o tolerează sau dacă o respinge total. Sper doar să înceapă să observe acești oameni, nu am pretenția să-i vadă într-o lumină mai bună.

În opinia ta, de ce are nevoie o poveste pentru a fi extraordinară?

Aș spune originalitate, dar e un concept foarte vag.  Prin urmare voi spune că ceea ce contează cel mai mult este abordarea. Nu cred că există subiect despre care să nu se fi scris vreodată, dar doi oameni, cu două percepții și experiențe diferite, vor scrie cartea diferit. Deci, părerea mea este că scriitorii ar trebui să se concentreze mai mult pe o abordare originală, decât pe un subiect original. Aș putea numi rapid câteva cărți în care a fost abordată problematica drogurilor, dar am încercat să adaug și alte elemente – personaje de etnie rromă, spre exemplu.

Ce genuri de cărți preferi să citești? Ai autori preferați despre care poți spune că te-au ghidat spre a scrie?

Cred că predomină thrillerul, deși am citit și cărți istorice. Îmi plac foarte mult Parinoush Saniee, Vintilă Corbul, Dan Brown, chiar și Donna Tartt. Pot spune că m-a inspirat puțin Viktor Frankl, un supraviețuitor al holocaustului care a vorbit despre „sens”: Dacă omul are un „de ce” pentru care să trăiască, poate supraviețui oricărui „cum”. Despre asta este vorba, la asta se rezumă totul, la un scop. Dacă nu ai nimic pentru care să lupți, e foarte ușor să o iei pe cărări greșite.

Cynthia, felicitări pentru carte și îți dorim să ai parte de tot succesul dorit!

Mulțumim!

Mulțumesc și eu! Cu siguranță alături de echipa editurii Velvet Story totul va fi perfect! M-am bucurat de un sprijin la care nici nu aș fi visat.

Comments ()

Boxed:

Sticky Add To Cart

Font: